La Mânăstirea Rupestra din Șinca Veche au avut loc două
campanii de săpături arheologice: în 1994, a lui Valeriu Literat și, în 2005, a
arheologilor Florea Costea și Radu Ștefănescu, la inițiativa Mariei Bâgiu, președinta
Fundației Ortodox-Culturale „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”. Ambele au
urmărit datarea și realizarea unor desene planimetrice și volumetrice ale
bisericilor rupestre.
Proiectul din 2005 a desfășurat, de asemenea, lucrări
intense de restaurare - părăsite după anii 1900, bisericile erau într-o stare
avansată de degradare. Roca fragilă în care au fost săpate a favorizat
prăbușirile și depunerile. Curățarea sitului a permis descoperirea planului
așezământului. Devine clară existență a două biserici și construcția lor
succesivă – probabil datorită deteriorării primeia din cauza condițiilor
meteorologice, un pronaos comun de 13 m, două anexe și o turlă-clopotniță prin
care pătrundeau aerul și lumina și ar fi putut fi folosită ca ieșire de
urgență.
Specialiștii nu au putut data exact nici începutul
construirii, nici părăsirea ulterioară a așezământului. Este însă sigură
activitatea mănăstirilor rupestre în secolele 17-18. În ceea ce privește
părăsirea lăcașului de cult și, respectiv, a începutului procesului de
profanare a lor (apar scrijelite „Steaua lui David”, un profil uman, semnul
ying-yang), datarea este mult mai controversată - probail după anii 1900, de către niște secte
de tip oriental, necreștine. „Brusc, așezământul monahal ortodox, care a ținut
în vremuri istorice deosebit de grele vie credința și viața spirituală a
românilor ardeleni, a ajuns să fie cunoscut drept «templu al ursitelor»,
datorită unui folclor foarte recent, inițiat și colportat în mass-media,
conform căruia cele două bisericuțe ar fi temple vechi de câteva mii de ani, în
care existau puteri supranaturale și care-l ajută pe individ să ajungă la
«regăsirea de sine» etc. Ședințele repetate ale unor practicațni MISA au
contribuit la degradarea foarte accentuată a acestora în ultimii ani.”[1]
Arhitectura celor două biserici rupestre amintește de
efortul și jerfta celor care le-au săpat în piatră, specialiștii remarcând
greutatea de a dăltui într-o astfel de rocă fragilă cu metodele și
posibilitățile de atunci. După includerea, în 2004, a așezământului monahal în Lista monumentelor istorice din România și
după proiectul arheologic al Fundației Ortodox-Culturale „Maica Sfântă -
Bucuria Neașteptată”, degradarea și
profanarea lăcașurilor nu a mai reprezentat un pericol.