Priveghere de noapte la praznicul mutării moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie

Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina

„Pe cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuții, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioși ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăște bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!” (Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina)

Mutarea moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie reprezintă momentul în care acestea au fost așezate la Mănăstirea „Sfânta Treime", din Insula Eghina. Acest eveniment este un prilej de mare sărbătoare pentru insula Eghina și este prăznuit în data de 3 septembrie.

La începutul secolului al XX-lea, pe când Sfântul Nectarie era director al Școlii Rizarios din Atena, mulțime de mireni obișnuia să meargă la dânsul pentru a se mărturisi și a primi sfat duhovnicesc. Câteva dintre ucenicele sfântului voiau să intre în viața monahală, iar Sfântul Nectarie nădăjduia să poată afla o mănăstire pentru ele în vecinătatea Atenei.

Astfel, în 1904, alături de trei dintre fiicele sale duhovnicești care voiau să intre în viața monahală, și cu ajutorul multor credincioși și ucenici, pe ruinele unei biserici bizantine, a construit în insula Eghina o frumoasă mănăstire, închinată la acea vreme Preasfintei Treimi, rânduind aici viață desăvârșită de obște, după tradiția Sfinților Părinți. Ulterior, odată cu canonizarea Sfântului, a primit și un al doilea hram – Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul.

În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții, ducând o viață înaltă de smerenie și slujire.

Pentru viața sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și mulți oameni strâmtorați de lipsuri și de sărăcie alergau la chilia Sfântului Nectarie și cereau ajutorul lui. Sfântul Nectarie trăgea pe mulți la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria și lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia și odihnea pe toți care veneau la chilia lui. Mulți oameni s-au vindecat doar atingându-se de straiele lui modeste. Adevăratele minuni au început, însă, după mutarea lui la cele cerești.

Simțindu-și sfârșitul aproape, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena, unde a răbdat cu tărie toată boala și ispita, așteptând cu bucurie ceasul ieșirii sale din această viață. A trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 1920. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială în curtea mănăstirii zidită de el, lângă pinul ce se afla acolo.

După un timp, când profesorii Seminarului Teologic Rizareion au decis ca în semn de recunoștință pentru contribuția pe care Sfântul Nectarie și-a adus-o la dezvoltarea instituției, să confecționeze la un meșter priceput o placă de marmură pe care să o așeze deasupra mormântului, deschizând mormântul, au găsit sfântul lui trup nevătămat și întreg, ca şi cum de abia adormise, dimpreună cu toate odăjdiile arhierești, răspândind bunamireasmă ca în ziua îngropării lui.

Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. Dar mai apoi trupul s-a dezlegat și s-a risipit, după judecăți de Dumnezeu știute, asa cum s-au dezlegat mulțime de astfel de trupuri ale altor sfinți. Voia sfântului a fost să fie peste tot și pe toți să-i vindece de neputințe și de boli și, astfel, părticele din sfintele lui moaște se găsesc în numeroase biserici și mănăstiri.

La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate, pentru cinstire și binecuvântare, într-un sarcofag de marmură, într-un mic paraclis de lângă mormântul lui.

În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie (întrucât pe 8 noiembrie, ziua morții sale, sunt sărbătoriți Sfinții Arhangheli, Sfântul Nectarie din Eghina este sărbătorit în ziua următoare). devenind astfel cel mai venerat sfânt din această binecuvântată țară ortodoxă.

Astăzi, capul sfântului este păstrat într-un chivot aurit, în chipul mitrei arhierești, în biserica mănăstirii, iar alte părţi din moaştele sfântului se află într-o raclă de argint. Într-o mică raclă de argint din capela dreaptă a bisericii nou construite la poalele dealului (unul dintre cele mai mari lăcașuri de cult din Grecia) se află mâna dreaptă a Sfântului Nectarie. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos.

La noi în țară, Sfântul Nectarie se bucură de mare cinstire și, astfel, multe biserici și mănăstiri au fost binecuvântate în chip deosebit, primind părticele din sfintele sale moaște.

Sfântul Nectarie, grabnic ajutător și mare tămăduitor, a ales să fie și la Mănăstirea Șinca Veche, și astfel, Paraclisul Sfântul Ierarh Nectarie adăpostește o părticică din sfintele sale moaște.

În zi de aleasă sărbătoare și prăznuire a mutării sfintelor sale moaște, să ne rugăm Sfântului Nectarie ca să trimită asupra noastră și asupra familiei noastre binecuvântarea sa, păzindu-ne de boli, de încercări și neputință.

Vă invităm la rugăciune!